Factorii de risc pentru infarct miocardic se împart în două categorii:
- factori nemodificabili, adică pe care nu îi putem influența, cum ar fi vârsta, sexul și istoricul familial
- factori modificabili, adică asupra lor putem interveni cu schimbări în stilul de viață, în alimentație și, la nevoie, cu medicamente, iar aceștia sunt: fumatul, hipertensiunea arterială, dislipidemia (niveluri crescute de colesterol și/sau trigliceride), rezistența la insulină/diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea, stresul psihoemoțional
În acest articol vreau să vă vorbesc despre rezistența la insulină/insulinorezistența și de ce este important să intervenim. Subiectul este mult mai complex, dar voi simplica pentru a scoate în evidență esențialul în ceea ce privește riscul cardiovascular.
Ce este insulina?
Probabil cei mai mulți dintre oameni când aud de insulină se gândesc la insulina ca medicament administrat în diabetul zaharat. Insulina este, de fapt, un hormon secretat de pancreas. Rolul insulinei este de a facilita transportul glucozei din sânge în celule, pentru a fi utilizată. Glucoza fie este utilizată pentru energie, fie este depozitată pentru mai târziu.
Ce înseamnă rezistența la insulină?
Rezistența la insulină înseamnă că celulele nu mai răspund la semnalele insulinei și nu mai pot prelua eficient glucoza din sânge. Prin urmare, pancreasul va fi suprasolicitat și va secreta din ce în ce mai multă insulină pentru a ”forța” glucoza să intre în celule. În timp, tot acest dezechilibru poate duce la apariția diabetului zaharat.
Cum influențează insulinorezistența riscul cardiovascular?
Odată cu rezistența la insulină, au loc o serie de alterări metabolice care duc la dezvoltarea aterosclerozei, adică formarea plăcii de aterom în peretele arterelor care poate duce la cardiopatie ischemică, infarct miocardic, accident vascular cerebral sau boală arterială periferică.
- Prin alterarea metabolismului glucozei, putem avea hiperglicemie cronică (nu este același lucru cu diabetul zaharat, unde valorile glicemiei sunt mai mari); se declanșează stresul oxidativ și apariția unui răspuns inflamator cronic ce determină alterarea celulelor endoteliale (celule care căptușesc stratul intern al peretelui arterial, cel care vine direct în contact cu sângele), favorizând astfel formarea plăcii de aterom.
- Insulinorezistența (care presupune existența unui nivel crescut de insulină în raport cu nivelul de glucoză) favorizează, de asemenea, apariția hipertensiunii arteriale, care la rândul său creste riscul cardiovascular prin contribuția la dezvoltarea plăcii de aterom
- Insulinorezistența determină modificări în metabolismul lipidic cu apariția triadei: 1) Trigliceride crescute 2) HDL-colesterol scăzut și 3) particule LDL mici și dense. Aceste modificări, alături de disfuncția celulelor endoteliale mai sus menționată contribuie la dezvoltarea plăcii de aterom
Cum știu că am rezistență la insulină?
Rezistența la insulină este una dintre caracteristicile sindromului metabolic și se asociază cu obezitate sau circumferința abdominală crescută (adică poți avea rezistență la insulină și dacă ești slab, dar ai burtă), hipertensiune arterială, trigliceride crescute și HDL scăzut. De asemena, persoanele cu rezistență la insulină pot avea steatoză hepatică (grăsime pe ficat, care se poate evidenția la o ecografie abdominală) sau pete maronii pe piele. În concluzie, dacă ai cel puțin unul din aceste criterii, e posibil să ai insulinorezistență. Dacă ai mai multe din aceste criterii, cel mai probabil ai insulinorezistență. Analiza de sânge care poate determina insulinorezistența este indicele HOMA pentru al cărui calcul se măsoară nivelul de insulină și glicemie pe nemâncate.
Ce soluție de tratament există?
Aș vrea să menționez în primul rând că insulinorezistența nu este o boală propriu-zis, ci ar trebui privită ca un semnal de alarmă pentru a lua măsuri și a preveni instalarea adevăratelor boli, cum ar fi diabetul zaharat și bolile cardiovasculare.
Prima linie de tratament este scăderea în greutate (când vorbim de obezitate), modificarea obiceiurilor alimentare (renunțarea la alimente intens procesate, dulciuri/zahăr, prăjeli, sucuri din comerț, patiserii, etc…discuția este mult mai amplă la acest capitol) și a stilului de viață (activitate fizică, somn de calitate, controlul stresului). Dacă aceste modificări nu sunt suficiente (deși puțin probabil să nu fie), se poate apela și la medic pentru tratament medicamentos.
Sănătate tuturor!