Când vorbim despre colesterolul crescut, mulți pacienți știu deja că este important să reducă grăsimile din alimentație.
În schimb, trigliceridele sunt mai puțin înțelese: de multe ori, nu este clar ce alimente sau obiceiuri alimentare contribuie la creșterea lor.
Trigliceridele sunt principalul tip de grăsime stocată în celulele adipoase (țesutul adipos). Practic sunt grăsimile de rezervă ale organismului și servesc ca o formă de energie pe termen lung.
Atunci când mâncăm mai mult decât avem nevoie, surplusul este transformat în trigliceride și depozitat pentru a fi folosit ulterior ca sursă de energie.
Dacă trigliceridele sunt grăsimi, ce treabă au cu zahărul și carbohidrații?
Trigliceridele sunt influențate în mare măsură de cantitatea de zahăr și de alcool consumate, nu doar de grăsimile din alimentație.
Ce înțelegem prin zahăr?
Ca să înțelegem ce este zahărul, hai să vedem mai întâi ce sunt carbohidrații.
Carbohidrații sunt principala sursă de energie a organismului, oferindu-i ”combustibilul” preferat: glucoza. Ei se găsesc în multe alimente, sub formă de zaharuri simple sau carbohidrați complecși.
Ceea ce numim în mod obișnuit ”zahăr” este, de fapt, o dizaharidă formată din două zaharuri simple: glucoză și fructoză.
Zaharurile simple, precum zahărul din cafea, dulciuri sau sucuri, sunt absorbite rapid în sânge și pot crește repede glicemia. Zaharuri simple găsim și în fructe și legume, dar acestea, spre deosebire de zahăr, conțin fibre, vitamine și minerale.
Carbohidrații complecși, precum cei din pâine integrală, paste integrale, orez brun, cereale integrale, leguminoase sunt digerați și absorbiți mai lent, oferind energie treptat și menținând senzația de sațietate mai mult timp. Carbohidrații complecși, după ce sunt descompuși, se transformă tot în glucoză.
Carbohidrații rafinați sunt carbohidrați care au fost procesați și ”curățați” de fibre, vitamine și minerale în timpul prelucrării alimentelor. Acest lucru face ca digestia și absorbția lor să se facă foarte rapid, ceea ce poate duce la creșteri rapide ale glicemiei. Exemple comune de carbohidrați rafinați: zahărul alb, făina albă, orezul alb.
Excesul de glucoză, indiferent de sursă, poate fi transformat în trigliceride și depozitat sub formă de grăsime.
Dar știm că nimeni nu face exces de brocoli.
E mult mai ușor să consumăm ”peste măsură” dulciuri, sucuri sau produse de patiserie.
Prin urmare…
zahărul și carbohidrații rafinați au un impact major asupra trigliceridelor, numărului de lipoproteine aterogene (apoB) și, implicit, asupra riscului cardiovascular dacă sunt consumați în exces.
Ce se întâmplă cu excesul de glucoză și ce rol are VLDL?
Organismul nostru are o capacitate limitată de a stoca glucoză sub formă de glicogen (în ficat și mușchi).
Atunci când aceste depozite sunt pline, excesul de glucoză nu mai poate fi ”depozitat” temporar și trebuie convertit în altceva.
1. Glucoza în exces ajunge la ficat
După o masă bogată în zahăr sau carbohidrați rafinați:
- glicemia crește rapid
- pancreasul secretă insulină
- insulina facilitează intrarea glucozei în celule
Când mușchii și ficatul nu mai pot depozita glucoză sub formă de glicogen, ficatul preia excesul.
2. Ficatul transformă glucoza în grăsime
În ficat, printr-un proces numit lipogeneză de novo, excesul de glucoză este transformat în acizi grași, iar aceștia sunt transformați în trigliceride.
Trigliceridele sunt formate dintr-o moleculă de glicerol de care sunt atașați trei acizi grași.
3. Trigliceridele sunt ambalate în VLDL
Ficatul nu poate păstra cantități mari de grăsime fără consecințe, așa că:
- trigliceridele sunt ”ambalate” în particule numite VLDL (Very Low-Density Lipoproteins)
- VLDL sunt eliberate în sânge
VLDL sunt vehiculele prin care ficatul transportă grăsimea produsă din excesul de glucoză. VLDL transportă în principal trigliceride, dar și cantități mici de colesterol.
4. VLDL livrează grăsimea către țesutul adipos
Odată ajunse în circulație:
- VLDL interacționează cu enzimele din capilarele țesutului adipos
- trigliceridele sunt eliberate și depozitate în adipocite (celulele grase)
Astfel, excesul de zahăr ajunge să fie stocat sub formă de grăsime corporală.
5. Ce se întâmplă cu VLDL după ce livrează grăsimea?
Pe măsură ce VLDL își pierd trigliceridele:
- se transformă în particule mai mici
- acestea devin IDL (Intermediate Low-Density Lipoproteins) și ulterior LDL (Low-Density Lipoproteins)
Fiecare dintre aceste particule conține apolipoproteina B (apoB), iar asta înseamnă că:
- mai mult VLDL → mai multe particule LDL
- mai multe particule LDL→ apoB crescut → risc aterogen mai mare (indiferent de cât colesterol este în acele LDL)
Tipare alimentare asociate cu un profil lipidic mai bun
- reducerea zahărului adăugat
- limitarea carbohidraților rafinați
- carbohidrați proveniți preponderent din surse integrale
- aport adecvat de proteine
- grăsimi nesaturate în locul combinației zahăr + grăsimi saturate
Concluzie
Profilul lipidic nu este influențat doar de grăsimi.
Zahărul și carbohidrații rafinați pot modifica trigliceridele, apoB și numărul particulelor aterogene.
Nu trebuie să mâncăm ”low-carb”, ci trebuie să adaptăm aportul de carbohidrați la contextul individual, în funcție de necesarul energetic.